03-09-10, 20:15 pm

Ziua 25

4 Septembrie 2010

Conform unei legende populare, un sfânt dintre musulmanii sufi, călare pe un crocodil a ajuns până la Rajshahi si a adus Islamul la acest popor. Locul lui sfânt din oraș este vizitat de mulți musulmani care au nevoie vindecare a infertilității, bolilor si altor probleme.

Rajshahi este situat la câțiva km de India și găzduiește aproximativ jumătate de milion de musulmani Bengali. Această regiune este dominată de Aryan, Budiști, Hindu, Musulmani și controlul guvernului până la câștigarea independenței în anul 1971. Orașul Rajshahi a devenit proeminent în timpul  Raj-ului Britanic, și, deși era predominant Hindu, acum 90% din populație sunt musulmani.

Viața de oraș

Musulmanii Rajshahi sunt în general, destul de liberali și deschiși. Cel mai important Campus Universitar este controlat de partidul studențesc musulman, Jamaati-Islam. Orașul a fost un loc pentru unele activități teroriste.

Rajshahi este un centru educațional pentru întreaga țară, cu peste 10 universități, colegii și școli medicale. Universitatea Rajshahi are peste 25,000 de studenți.. Rajshahi este deasemenea, și un centru medical pentru întreaga țară și are și un spital  creștin.

Cu aproape o sută de ani în urmă, pentru prima dată Evanghelia a început să dea rod în regiunea musulmană, atunci când Scriptura în dialectul musulman a fost împărțită în regiunea Bengali. Sute de oameni au venit la credință, dar din păcate, acești creștini erau încurajați să abandoneze tradiția lor și dialectul, și să vină la cultura bisericească cu tradiție Hindu, iar prin un asemenea amestec între biserică și tradiție Hindu, credința adevărată a fost uitată.

O muncă nouă

În anii 1980, un tânar de afaceri, care era în trecut un musulman, s-a mutat in Rajshahi și a început să fie o mărturie printre musulmani, încurajând credincioșii să rămână cu familiile și cultura lor. Drept rezultat, acum sunt trei case de rugăciune în oraș, unde creștinii se adună pentru părtășie.  Aceste părtășii cresc, sunt vibrante și curajoase, dar este necesară o profundă întețegere a Cuvintului lui Dumnezeu pentru a susține  această misiune.

În trecut, misiunea era concentrată doar pe bărbași, femeile și copiii fiind mai puțin accesibili. Aceasta este doar începutul schimbării. Totuși, femeile care știu să scrie și să citească sunt mai puține si au mai puțin timp și oportunități pentru a călători.

Motive de Rugăciune

• Rugați-vă pentru casele de părtășie, ca participanții să crească în maturitate, ascultare și înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu. Mijlociți pentru delegarea diaconilor care vor fi dedicați trăirii sfinte și lucrării (1 Tim 3:1-13).
• Rugați-vă pentru soții creștini, pentru ca ei să învețe soțiile din Cuvânt, să își mențină familiile devotate și să înțeleagă responsabilitatea cu privire la credința copiilor lor. Rugați-vă ca mai multe femei să găsească oportunități în creșterea spirituală.
• Unii oameni din oraș au început să vândă Biblii în dialect musulman. Rugați-vă pentru creștini, să vadă necesitatea întâlnirilor săptămânale.
• Rugați-vă pentru o mărturie semnificativă în campusul universității Rajshahi. În anii recenți au fost începute unele activități creștine.

Ana Ciolan, echipa Știri Creștine

Vezi articol »

03-09-10, 00:00 am

Cartea pe care o ofer cititorilor este o antologie de poeme intitulată “Scrisori de departe”. O lirică meditativ-reflexivă. Îndemn cititorii să se aplece asupra acestei cărţi. Îi asigur că nu vor regreta. Iubirea, trecutul m-a atras cu o forţă irezistibilă în ticluirea versurilor. Amintesc că Poezia nu are vârstă. A scrie sau a citi poezie, ţine de prespeţimea de spirit. Cititorii vor găsi în paginile cărţii şi un conţinu de idei care m-au frământat şi care m-au determinat să-mi pun întrebări, în aşteptarea unor răspunsuri. Cred că sufletul cititorului, iubitor de poezie, va vibra, de multi ori existenţa fiecăruia putându-se regări într-un poem, într-o strofă, într-un vers, într-un singur cuvânt.

Fiecare poet are glasul său propriu şi experienţa sa poetică, numai că există un scris “de însăilare” şi unul “de excavare”, pe care cititorul îl simte parcurgând poemele unui scriitor. Poezia nu poate dispărea nici în aceste vremuri apoetice!

Un scriitor afirma că datorită poeţilor pământul nu va muri. Să auzim aşa-dar glasul celei ce vorbeşte în această carte, să înţelegem tristeţile şi bucuriile, iar când răsfoim ultimele pagini şi cartea se închide ca petalele unei flori, să-i simţim parfumul. Să închidem şi să visăm… În acea clipă dragostea cărţii va lua sfârşit, dar amintirea ei o putem păstra mult timp, uneori chiar o viaţă întreagă.

Sursa: PhoenixMission

Vezi articol »

02-09-10, 07:56 am

“Eu credeam că sunt un om deosebit de valoros, adică un om moral, un om cinstit, un om care nu prea păcătuieşte sau foarte aproape de standardul lui Dumnezeu.”

“Credeam în Dumnezeu doar pentru simplu motiv că în cazul în care aş fi îndrăznit să spun că nu cred că există Dumnezeu, mi-ar fi fost frică că poate mă trăzneşte sau mi se poate întâmpla instantaneu ceva rău. Aveam o credinţă mistică.”

“Cei care cred că omul provine din maimuţă, provin într-adevăr din maimuţă, iar cei care consideră şi au convingerea că ei au fost creaţi de Dumnezeu, sunt într-adevăr creaţi de Dumnezeu şi alcătuiesc o rasă aparte de cei care provin din maimuţă.” – Leon Şestov

“Dostoievski,în ‘Fraţii Karamazov’ spune: ‘Dacă nu există Dumnezeu atunci toate ne sunt îngăduite’. Cam acestea erau gândurile mele atunci, îmi este îngăduit orice şi pot să fac orice.”

“Mă credeam suficient de bun pentru a putea intra în Impărăţia lui Dumnezeu, dacă aceasta există într-adevăr. Eram un om suficient de moral ca să fiu privit cu admiraţie şi respect, spun asta fără falsă modestie, de majoritatea vecinilor şi prietenilor necreştini. Eram considerat de mulţi drept un etalon. in momentul întâlnirii mele cu Dumnezeu am realizat că sunt departe, foarte departe de aşa ceva.”

“Rugăciunea mea zilnică, cea mai adâncă către Dumnezeu, este ca El să îmi sfinţească inima şi mintea, să mi-o curăţească, pentru că este de necrezut de păcătoasă, de rea şi de multe ori când stai să o analizezi cu atenţie îţi este frică ce găseşti acolo.

“Aş vrea să vă opriţi şi să vă gândiţi puţin la faptul că veţi sta faţă în faţă cu Dumnezeu şi veţi fi siliţi să daţi socoteală de viaţa voastră.”

Cosmin Ciui este medic rezident. A terminat de curând facultatea de medicină, iar în timpul facultăţii l-a întâlnit pe cel care i-a schimbat viaţa, pe Isus Cristos. Cum s-a schimbat viaţa lui Cosmin într-o perioadă în care se bucura de libertate şi dorea să facă tot ceea ce a visat ?

Cosmin Ciui:

- In vara anului doi de facultate, nişte tineri au împărţit la poarta căminului nişte buletine cu un sondaj prin care încercau să afle interesul studenţilor cu privire la lucrurile spirituale. Una dintre întrebări era: “Cât de mult ai vrea să-l cunoşti pe Dumnezeu pe o scală de la 1 la 10?”

La sfârşit am fost provocat să ne întâlnim regulat pentru a putea să discutăm despre aceste lucruri. Deoarece toate discuţiile se purtau în engleză, am zis că este o ocazie bună să pot să învăţ mai bine limba engleză.

In cadrul studiilor pe care le făceam se obişnuia să se citească un pasaj din Biblie sau se studia pe Biblie aşa că vrând-nevrând m-am apucat să citesc şi eu. A fost o luptă la început să citesc Biblia pentru că îmi venea să renunţ când încercam să citesc.

A fost o luptă şi a fost destul de greu. insă treptat-treptat am văzut că multe lucruri pe care eu le credeam sau multe lucruri cu care eu eram obişnuit erau false după ce le analizam în lumina Bibliei. Atunci am început să-mi pun întrebări.

Eu credeam că sunt un om deosebit de valoros, adică un om moral, un om cinstit, un om care nu prea păcătuieşte sau foarte aproape de standardul lui Dumnezeu. Când am apucat să citesc Biblia am văzut că sunt departe de a fi aşa şi am început să-mi pun probleme.

In cadrul studiilor am ajuns să înţeleg de fapt care este diferenţa dintre a fi un om după voia lui Dumnezeu, prin jertfa lui Isus Cristos şi un om care încearcă să fie după voia lui Dumnezeu prin eforturile lui.

Reporter:

- De ce voiai să fi după voia lui Dumnezeu? De ce credeai că e important ca viaţa ta să se ghideze şi să se încadreze între limitele sau să se ghideze după prescripţiile lăsate de Dumnezeu?

Cosmin Ciui:

- Pe vremea aceea eram aproape ateu. Credeam în Dumnezeu doar pentru simplu motiv că în cazul în care aş fi îndrăznit să spun că nu cred că există Dumnezeu, mi-ar fi fost frică că poate mă trăzneşte sau mi se poate întâmpla instantaneu ceva rău.

Aveam o credinţă mistică. Nu mă influenţa prea tare. Incercam să fiu un om integru pentru că aşa am fost educat să fiu un un om moral, corect, dar nu prea credeam cu adevărat în existenţa lui Dumnezeu.

Una dintre primele cărţi care m-au ajutat, alături de Biblie, să-mi reevaluez oarecum poziţia a fost „Jurnalul fericirii” a lui Steinhardt prin care am învăţat multe lucruri.

Apoi erau unele lucruri despre care am ajuns la cunoştinţa că sunt păcate, însă nu vroiam să renunţ la ele. Mi-am zis: „în regulă, o să încerc să renunţ la păcate însă încep cu cele mai mici şi anumite păcate le las ultimele.” Dar Dumnezeu nu a fost de acord cu genul acesta de tranzacţii.

Reporter:

- Când ştiu că mai am două secunde de trăit, atunci renunţ şi la cele mari.

Cosmin Ciui:

- Da, am fost pus în faţa faptului de a renunţa la lucrurile care îmi dădeam seama că erau nişte păcate înaintea lui Dumnezeu, care puteam să le consider eu nişte păcate mai mari decât altele la care mi-ar fi plăcut mie să renunţ.

Aşa că a fost o luptă destul de mare, am fost pus în faţa unor decizii destul de importante, chiar foarte importante, care mi-au influenţat ulterior viaţa şi Dumnezeu a biruit, mi-a dat putere şi am început să mă îndrăgostesc de El. A fost o perioadă în care L-am simţit pe Dumnezeu foarte aproape de mine, am simţit că se implică în cele mai mici detalii, ţine cont de rugăciunile cele mai neînsemnate, nu că acum nu ar face la fel, însă atunci a fost parcă puţin altfel, a fost ceva diferit, a fost ceva special.

Ulterior, am început să le vorbesc şi eu oamenilor despre Cristos. Am fost la mare şi am vorbit pe plajă cu studenţi, în mod special despre nevoia lor de a avea o relaţie cu Dumnezeu, de a-l căuta pe Dumnezeu. La un moment dat, am vorbit cu un băiat, avea vreo 29-30 de ani, ulterior am aflat că era căsătorit, soţia şi cei doi copii nu ştiau că el este la mare, nu ştiau unde este, a plecat fără ca ei să ştie.

Am vorbit cu el şi şi-a dat seama de nevoia lui de Dumnezeu, într-un mod deosebit. Am înţeles că a fost ceva special atunci. El a spus: „Intotdeauna mi-am dat seama că trebuie să mă pocăiesc, dar am spus că trebuie să aştept o anumită vârstă şi m-am gândit la vârsta de 33 de ani.” Am zâmbit când am auzit motivaţia lui. Totuşi ne-am rugat împreună şi sper că el s-a întors la Dumnezeu.

Reporter:

- Ai absolvit medicina. Credeai în evoluţionism sau în creaţionism? Am apărut din maimuţă sau ne-a creat Dumnezeu?

Cosmin Ciui:

- Am o altă experienţă legată de teoria evoluţionismului. Credeam în evoluţionism, nu neapărat pentru că am fost student la medicină, dar aşa am fost noi “formataţi” să credem.

Am luat contactul cu organizaţia „Alege Viaţa”, şi în momentul în care am început să vorbim despre lucruri spirituale, despre Dumnezeu, despre planul Lui, am înţeles că Biblia ne spune că Dumnezeu a creat lumea şi că El l-a creat şi pe om după chipul şi asemănarea Sa.

Eu deja făcusem câţiva paşi de credinţă, dar mi-am zis: „Bine, cred multe lucruri, încep să cred multe lucruri, dar aceasta nu o pot accepta!”

Citind în continuare „Jurnalul fericirii”, am ajuns la capitolul în care Steinhardt citează un scriitor din diaspora rusă, Leon Şestov se numea el, care spune:

„Există în momentul de faţă două teorii cu privire la originea omului. Una spune că omul provine din maimuţă, iar alta spune că a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Susţinătorii celor două teorii se ceartă grozav.

Părerea mea este că ei se înşeală, şi unii şi alţii. Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Cei care cred că omul provine din maimuţă provin într-adevăr din maimuţă, iar cei care consideră şi au convingerea că ei au fost creaţi de Dumnezeu, sunt într-adevăr creaţi de Dumnezeu şi alcătuiesc o rasă aparte de cei care provin din maimuţă.”

A fost un moment în care am stat şi m-am gândit îndelung la acest lucru, m-a provocat. Citeam în paralel o altă carte, „Creaţionismul ştiinţific”. Am făcut o rugăciune scurtă, care s-a împlinit imediat. Am zis: „Doamne, dacă este adevărat că tu l-ai creat pe om şi că toate aceste lucruri cu privire la evoluţionism sunt nişte minciuni, sădeşte în inima mea o convingere puternică, a acestui lucru.”

Intr-un timp foarte scurt, 2-3 zile, pur şi simplu, parcă mi-a fost şters din memorie acest gând, această convingere că provin din maimuţă. Şi Dumnezeu mi-a dat convingerea că El m-a creat.

Reporter:

- Care erau frământările tale dinainte, dincolo de preocupările de natură intelectuală?

Cosmin Ciui:

- In momentul în care am ajuns la facultate, am zis : „Acum pot să fac ce vreau! Pot să trăiesc viaţa pe care o vreau, pot să fac ce vreau eu.” Mă gândeam în special la lucrurile păcătoase, să pot să trăiesc o viaţă în care să dau frâu liber imaginaţiei în toate domeniile. Am citit puţin mai târziu o carte a lui Dostoievski, „Fraţii Karamazov” şi el spune: „Dacă nu există Dumnezeu atunci toate ne sunt îngăduite”. Cam acestea erau gândurile mele atunci, îmi este îngăduit orice şi pot să fac orice.

Dumnezeu a intervenit destul de repede în viaţa mea. Insă oricum am făcut destule lucruri pe care acum le regret şi care au consecinţe asupra vieţii mele, chiar şi acum şi vor avea practic toată viaţa pentru că consecinţele păcatului rămân chiar dacă este iertat de Dumnezeu atunci când devii copil al Lui.

Reporter:

- Iţi place rugăciunea şi-ţi place să citeşti mult, îţi place Biblia în mod deosebit.

Cosmin Ciui:

- Da, îmi place foarte mult rugăciunea. Imi dau seama că este cheia care poate deschide orice uşă de acces spre revărsarea puterii lui Dumnezeu şi a binecuvântărilor Lui. Imi place de asemenea să citesc foarte mult.

Aş putea spune că într-un timp destul de scurt mi-am făcut o bibliotecă destul de consistentă de literatură şi teologie creştină.

Desigur, Biblia are locul principal, în centrul preocupărilor mele şi încerc să-i aloc cât mai mult timp. Este cartea după care încerc în permanenţă să-mi modelez viaţa, este cartea care mi-a schimbat viaţa aşa că nu aş putea să uit de ea sau să o las în afara preocupărilor mele.

Dacă ar fi să fac o recomandare aş putea să spun că eram şi eu cândva un om care nu avea nici un interes pentru lucrurile spirituale.

Eram un om care se credea suficient de bun pentru a putea intra în ?mpărăţia lui Dumnezeu, dacă aceasta există într-adevăr. Eram un om suficient de moral ca să fiu privit cu admiraţie şi respect, aş putea să spun fără falsă modestie, de majoritatea vecinilor şi prietenilor necreştini. Eram considerat de mulţi drept un etalon. In momentul întâlnirii mele cu Dumnezeu am realizat că sunt departe, foarte departe de aşa ceva.

Acum, pe măsură ce mă apropii tot mai mult de Dumnezeu, îmi dau seama că sunt foarte departe de viaţa pe care eu credeam că o duc, de sfinţenia şi neprihănirea pe care credeam că le am. ?mi dau seama că sunt foarte păcătos, că inima mea este coruptă în totalitate şi rugăciunea mea zilnică, cea mai adâncă către Dumnezeu, este ca El să îmi sfinţească inima, să mă curăţească, pentru că este de necrezut de păcătoasă, de rea şi de multe ori când stai să o analizezi cu atenţie îţi este frică ce găseşti acolo.

Aş vrea să îi provoc pe cititorii noştri să se oprească puţin. Undeva, într-un capitol din Amos spune: „De aceea va veni vremea când îţi voi face aceste lucruri Israele. Pregăteşte-te să-l întâmpini pe Dumnezeul tău!”

Dragii mei, va veni o vreme când fiecare vom sta faţă în faţă cu Dumnezeu, vom fi siliţi, nevoiţi să dăm socoteală de viaţa pe care am trăit-o. De aceea, aş vrea să vă rog să vă opriţi puţin din cursul vieţii voastre grăbite, tot mai grăbite, când deşi tehnologia are un aport foarte important, timpul parcă este tot mai scurt.

Aş vrea să vă opriţi şi să vă gândiţi puţin la faptul că veţi sta faţă în faţă cu Dumnezeu şi veţi fi siliţi să daţi socoteală de viaţa voastră. Şi dacă sunteţi sinceri şi recunoaşteţi că sunteţi păcătoşi şi că aveţi nevoie de Dumnezeu, cu siguranţă El se va lăsa descoperit, pentru că a spus: „Cine mă caută mă va găsi. Dacă mă căutaţi cu toată inima mă veţi găsi.” Şi El este acela care doreşte ca voi să petreceţi veşnicia cu El în cer.

Reporter:

- Dacă vrei, te rog să înalţi o rugăciune către Dumnezeu.

Cosmin Ciui:

- Tată din cer, venim înaintea Ta în aceste momente, Doamne şi te binecuvântăm ca Dumnezeu al cerului şi al pământului. Te binecuvântăm, Tată ca şi Creator al întregului Univers. Te binecuvântez Tată, ca şi Creator al meu şi te binecuvântez Tată, ca şi Creator al tuturor oamenilor.

Doamne, vreau să-ţi mulţumesc pentru că fără ca eu să te fi căutat, Tu ai fost acela care m-ai căutat mai întâi. Iţi mulţumesc Doamne, că fără ca eu să te fi dorit Tu ai fost Acela care m-ai dorit Doamne, pentru Tine.

Recunosc Doamne, că nu am nici un merit în toate aceste lucruri. Recunosc Doamne, că am fost un păcătos. Şi recunosc Doamne, că sunt un păcătos, chiar şi acum, dar sunt un păcătos iertat de Tine.

Tată, mă rog pentru cei care citesc această carte, să-i cercetezi prin Duhul Tău cel Sfânt. Te rog Doamne să-i sensibilizezi, să-i faci Doamne să realizeze goliciunea vieţii lor, să realizeze lipsa de importanţă a vieţii pe care o duc departe de Tine.

Aş vrea Doamne să li te descoperi ca Cel care poate umple toate golurile din viaţa lor. Aş vrea Doamne să li Te descoperi ca Cel care poate da un sens vieţii lor şi Doamne dacă sunt inimi care te caută, te rog ca Tu să li te descoperi.

Te rog Doamne să îi iei de mână, să îi ajuţi să facă primii paşi în credinţă. Te rog să-i binecuvântezi pe toţi cititorii noştri cu o inimă bună, cu o minte înţeleaptă, cu multă pace şi dragoste unii faţă de alţii. Te rog Doamne să-i binecuvântezi cu viaţă veşnică.”

Amin

Ioan Ciobota, RVE

Vezi articol »